In multe seri, cand ajungea tata seara acasa, de cum deschidea usa, o auzea pe mama din bucatarie: 'Cineva trebuie sa duca galeata!' Invariabil raspunsul era: 'Eu sunt un nimeni in casa asta deci nu pot sa duc galeata!' Razand apoi, ducea galeata. Urca apoi cele 3 etaje si cand deschidea usa, mama, cu o figura vinovata: 'Iarta-ma, am uitat, cineva trebuie sa cumpere ulei ...' Raspunsul: 'Si uite cum va trai cineva 100 de ani, ca asa ajung sa fac sport!'.
E una dintre glumele prin care isi facea el simtita prezenta in casa dar uite asa am aflat eu ca sunt cineva. Iar cineva face ceva iar nimeni face nimic.
Si de aia ma enerveaza cand aud ca 'cineva ar trebui sa faca ceva'! Din acelasi motiv am fost facuta nebuna de multe ori sau seful meu se uita putin temator cand ii spun ca mi-a mai venit o idee.
Nu imi place ceva? Schimb. Nu sta in puterea mea sa schimb? Atunci cu ce pot sa ajut? Nu am de gand sa stau sa ma plang daca nu merge pentru ca sigur nu se va rezolva mai repede. Si nu o sa ma autocompatimesc daca sunt nedreptatita. Nu numai din simplul motiv ca m-as putea insela dar si pentru ca sunt sigura ca un shut in partea dorsala e un pas inainte.
Nu, nu am atata energie si nu sunt atat de increzatoare cum pare. Sunt in stadiul de oboseala crunta, ma tarasc precum o rama din pat dimineata si ma trezesc in weekend speriata ca intarzii. Imi voi lua un concediu, cand voi avea timp. Dar, la dracu', sa nu mai aud ca cineva ar trebui sa faca ceva pentru ca mi se bulverseaza ideile!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu